Există multe povești ce au avut loc la Casa Hrisicos și care au intrat în legendă. Una dintre acestea, la care avem acces datorită cărții Doinei Păuleanu îl are ca protagonist pe I. L. Caragiale care tocmai sosise în oraș în noiembrie 1909 alături de Vlăhuța, Delavrancea și Dobrogeanu Gherea.

Ei s-au întălnit cu dr. Racovschi și Ioan N. Roman, „dejunând cu toții la Hrisicos, într-o atmosferă veselă alimentată de verva maestrului”. După aceea, au luat decizia să viziteze stațiunea Mamaia așa că au angajat din timp doi birjari. Caragiale însă nu se grăbea să plece deși era îndemnat încontinuu de prietenii săi.

După o bună bucată de timp presărată cu glume și voie bună, când nimeni nu se mai grăbea să plece, Caragiale se ridică îndemnându-și prietenii: „Ei, acum hai să plecăm!”. Însă ajunși în fața restaurantului, grupul vesel nu găsește decât unul din cei doi birjari, pe nume Asan. Caragiale îl întreba: „Unde e Memet?”. „S-a dus să-și plimbe cai, să le dezmorțească picioarele”. „Păi du-te după el și adu-l!”, îi răspunde Caragiale pe un ton apăsat. Asan pleacă, dar după câteva minute se întoarce Memet.

Caragiale îl întreabă: „Memet, unde-i Asan?”. „S-a dus sa-și plimbe caii”, spune acesta încercând să-și acopere colegul însa neștiind ce s-a întâmplat cu el. „Du-te şi caută-l pe Asan!”, îi ordona Caragiale. Memet pleacă, Asan se întoarce singur. Povestea se tot repetă spre amuzamentul copios al companiei „maestrului”. Într-un final cei doi se întâlnesc și cu toții pornesc spre stațiunea Mamaia.

(sursa povestii: Cuget Liber, autor: Paula Tudor; data: 30 iulie 2012)