Fără vreo idee preconcepută în minte, am răspuns invitaţiei lui Dragoş Panait de a lua cina pe terasă, la Casa Hrisicos din piaţa Ovidiu. Nu insist cu povestea deosebită a acestui monument istoric, au scris alţii despre ea. Pur şi simplu vreau să vă împărtăşesc experienţa unui constănţean mulţumit de cum a fost tratat la restaurant.
Dragoş, deşi deţine restaurante în capitală, nu are aere de Bucureşti, dar nici fiţe de cârciumar ajuns patron cu Mercedes, aşa cum, din păcate, am avut neplăcerea să cunosc multe astfel de specimene pe litoral.
Şcolit pe afară, ştie foarte bine că, dacă vrei să vinzi calitate, trebuie să investeşti. Şi omul a băgat banii în afacerea de pe litoral. Personal suficient pentru ca să nu aştepţi deloc atunci când te aşezi la masa sa, bucătăria complet dotată şi un executive chef pasăre rară, de care vă povestesc mai jos.
De mâncat am mâncat peşte, pregătit şi prezentat mai ceva ca la emisiunile culinare. În jurul meu alţi clienţi, trataţi la fel de profi. Şi totul la preţuri uşor mai mici decât la restul teraselor din zonă.
Un singur defect remarc eu. Turistul din specia „clasa muncitoare”, fan de sejururi all inclusive pentru că îşi poate turna în cap haleală şi beutură fără limite, va fi dezamăgit. Porţiile nu sunt exagerate, cartofii pai nu stau căpiţă în farfurie. Nu, totul este echilibrat, la fel cum se întâmplă în localurile din occident.
Una peste alta, a fost o experienţă plăcută, un fel de exerciţiu de decenţă în relaţia client – restaurant. Tu, om respectabil (mă laud şi eu puţin), eşti tratat cu respectul cuvenit pe litoralul românesc.
„Extraterestrul” Michele, chef-ul care îţi prepară peşte prins de pescarii din portul Tomis.
Michele, executive chef la Casa Hrisicos, a fost o surpriză pentru mine. Prezentat ca specialistul specialiştilor în bucătărie şi alimentaţie, distins cu o stea Michelin (un fel de 7 dan din artele marţiale), omul a lansat zeci de restaurante în zonele de lux de pe întreaga planetă, dar este extrem de modest. Prepară totul cu mâna lui în bucătărie, vine la fiecare masă şi cere părerea clienţilor. Pe litoralul românesc mai rar întâlneşti aşa ceva.
Îmi spune că a studiat meniurile din zonă şi a decis să ofere tuturor celor care trec pragul restaurantului preparate cât mai proaspete. „Fresh, fresh, dar peştele?”, întreb eu, gândindu-mă la pungile congelate pe care ţi le servesc cele mai multe restaurante drept fructe de mare şi alte rarităţi marine. „Peştele îl iau de la pescarii din portul Tomis”, vine răspunsul.
Propun să îl clonăm pe Michele şi să îl plasăm în fiecare restaurant de pe litoralul ăsta, cu zeci de probleme în alimentaţia publică şi zeci de turişti care ajung la spital după ce iau masa.
